Close to the flame...... Mi-e teama.Nu e nimic concret sau real are sa ma faca sa ma simt asa.Stiu doar ca ma face sa imi pierd mintile putin cate putin,simt ca imi pierd echilibrul emotional. Traiesc de doua saptamani in teroare si in cosmaruri.
Visez ca pierd oameni,ca-l pierd pe EL,si ca totul depinde de mine...insa eu nu pot face nimic;pur si simplu sunt imobilizata,nu schitez nimic.
Ma trezesc noaptea epuizata,tulbure si devastata.Il caut,il gasesc,ma linistes,...calm....adorm.
OK...nu sunt prima persoana care are genul asta de nopti,insa la mine se repeta,iar si iar ...si iar.Si de fiecare data ma trezesc cu aceeasi paranoia si cu aceeasi frica teribila.Am ajuns sa nu ratez ocazia sa-l privesc,sa-l studiez...sa-l obosesc...ca si cum acea ar fi ultima secunda ...ultima oara ...
Asta e cea mai mare teama a mea.
In miezul zilei mi-e frica sa merg pe strada;ma simt urmarita,bantuita...vanata.Ma intorc:nu e nimeni.La fiecare pas ma gandesc ca cineva vrea sa imi faca rau...parca citesc gandurile din spatele privirilor cu care ma intersectez;imi fac scenarii horror....
Mai nou am dezvoltat o alta fobie:aia de a stinge lumina cand sunt singura;comic nu?:)
In fine...ma simt ca si cum mi-ar exploda sufletul;imi vine sa tip...sa plang...sa fug...sa scap.
Ma gandesc tot mai des la MOARTE.Nu stiu.Moartea mea,a altora,a tuturora.Ma sperie moartea...atat de tare ca parca mi-ar sufla in ceafa.O simt...nu stiu,poate e tot paranoia...sau poate nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu