Ce e mai adevarat?
Prezenta fizica a celor de langa mine,care imi sunt alaturi,si ma asculta absent,nesimtindu-mi durerile,neintelegandu-mi aspiratiile,nebanuindu-mi culmile si abisurile,neiubindu-mi defectele,nestiind nici macar care sunt melodiile sufletului meu...sau...EL ce mi-a daruit o bucata din sufletul lui si care se gandeste la mine atunci cand ploua?
Unde sunt eu cea adevarata?
Cu durerile,cu bucuriile,cu amintirile,cu temerile mele?Sunt multe lucruri pe care oamenii ce ma stiu de ani de zile nu le-ar banui despre mine,dar s-ar putea ghici usor cand sufletul imi danseaza pe un cantec si apoi se odihneste pe o poezie...
Cateodata ma asez cuminte in coltul meu de lume si nu vreau sa stiu de nimic,vreau doar sa fiu ignorata de toti,doar eu sa ma bucur de spatiul meu,de nebunia mea,cand sufar,cand am obosit sa fiu inteleasa...sa ma fac inteleasa,cand am nevoie de liniste,cand vreau sa fiu doar eu cu gandurile mele...
Nu imi doresc nici o mana care sa ma ridice...am sa ma ridic eu singura...ca de fiecare data
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu